Aruncati sub pres de catre Nepasare

Nu am avut ocazia sa iau permisul de conducere,poate mi-a fost prea teama sau nu am acordat o mare importanta acestui aspect.Arata foarte bine un capsor de femeie pe scaunul din stanga,dar parca sofatul este facut pentru barbati.Femeile au tupeu sa dea din gurita,ele sunt bune la palavragit.Doamne,cat adoram barfa noastra cea de toate zilele!Totusi,ma pot pune in pielea unui barbat care se afla la volan si merge pe un drum prost asfaltat.Masina parca sta sa se dezmembreze in orice moment.E groaznic,nimeni nu se mai ocupa sa asfalteze drumurile care fac legatura intre comune.Ideea este ca trebuia sa ma deplasez cu un grup de prieteni spre...spitalul de nebuni.Nu e o gluma,nu e o metafora,este purul adevar.Un loc unde nimeni nu ar visa sa ajunga si despre care avem tot felul de pareri generate de filmele de proasta calitate.Ca sa fiu sincera,nu am fost nicioadata intr-un astfel de loc,pana azi.Ajungi sa te gandesti ca soarta poate fi teribil de cruda.Tanar,23 de ani,student la Teologie,cu un mare viitor in fata,o logodnica frumoasa si multi,multi prieteni care stiu sa se distreze.Un baiat foarte linistit,saritor,care ti-ar fi dat si ultimul banut din buzunar.Si acum a ramas doar o epava.Cristi iesea cu noi in oras de cate ori avea ocazia si se multumea doar sa stea sa asculte si sa rada la glumele altora.Avea o voce calma si niste ochi de un albastru slefuit cu smaralde care ar fi dat pe spate multe fetite.Credincios,cu o inima mare,singur la parintii care au si divortat dealtfel.Si dintr-o data,totul dispare.Ultimele dati cand l-am vazut balmajea ceva despre o exorcizare,o fata care i-a facut vraji,diaoli care se ascund in persoane mai mult sau mai putin vulnerabile,magie neagra si rautatea celor din jur.Si de o internare la un spital din Bucuresti unde cel mai batran dintre pacienti se auto-proclama regele diavolilor.Si de-atunci n-a mai fost el.Cand lucrurile au scapat de sub control,internarea a fost ultima solutie.Sectia de psihiatrie a Spitalului Judetean Pitesti a fost inceputul.Urat este alaturata pe placuta de la intrare denumirea de boli psihice cu cea de boli dermato-venerologice.Parca am fi pe vremea leprosilor care erau dusi pe insula pustie si lasati sa moara.e ca si cum ai tine un om racit in acelasi salon cu unul care are TBC.Partea buna este ca exista sanse de iesire.Iesi in curte si vezi blocuri,masini,mai fluieri dupa o fetita si mai ceri o tigara vreunui trecator cu dare de mana.Dar un mar stricat le strica si pe celelalte sanatoase.Sau aici se poate formula invers,marul sanatos e stricat de viermii celorlalte mere.adica stand printre nebuni,ajungi sa fii unul dintre ei.Nu stiu ce s-a intamplat apoi,cat de violent a fost si daca e adevarat ca a violat o femeie pe holul spitalului de fata cu toata lumea,cert este ca intr-o seara un telefon ne-a intristat pe toti:"E la Vedea..." Locul de care am auzit cu totii dar e ca un fel de poveste de speriat copiii.Nimeni nu a avut niciodata vreun motiv sa treaca pe acolo.Si totusi trebuia sa mergem.Recunosc ca eram foarte curioasa pentru ca nu stiam ce avea sa se intample.Imi inchipuiam un loc unde fiecare are cate o preocupare,unde se joaca sah si carti,sau ma gandeam la bancurile cu nebunii care stau atarnati pe tavan pretinzand ca sunt frunze si apoi cad fiindca a venit toamna.

Am ajuns in fata unei cladiri mari.Ne-au intampinat la intrare niste caini batrani si niste pacienti care ne priveau curiosi,intrebandu-se probabil la cine am venit.O asistenta foarte zambitoare,poate prea zambitoare,ne-a explicat ca ne aflam in pavilionul 1,unde se interneaza de regula alcoolistii si nebunii in faza incipienta,iar Cristi al nostru se afla in pavilionul 2 unde sunt "aia rau de tot".Ne-am uitat unii la altii si am rams impietriti."Dar ce a facut,mama,de a ajuns acolo?Inesamna ca a facut ceva rau acolo la Pitesti,ca acolo sunt aia cei mai,cei mai!" Am plecat fara sa scoatem un cuvant,ne gandeam cu totii la ce va urma.Pavilionul 2 e la vreo 2 metrii departare,langa o padure si in fata unei discoteci(ironic,nu?).In curte se observa niste paturi dezmembrate,ce par uitate demult.Nici urma de paznic,doar un pacient in papuci care ne deschide poarta si ne saluta respectuos,parca ne-ar fi asteptat ca pe niste oaspeti veniti de departe.Apoi spune in soapta,ca sa nu-l auda nimeni:"Aveti 50 de bani?"Asadar sunt la curent cu caderea leului vechi.Intram si ne loveste un miros intepator.E totusi cald.Toti stau desculti si cu cate-o pijama foarte subtire.Este ora mesei,toti se indreapta spre parter.nu au in priviri perversiunea puscariasilor sau a soldatilor,dar e clar ca prezenta unei femei li se pare ceva neobisnuit.Unii par profesori,oare ce au fost inainte?Oare poi sa innebunesti de la prea multa carte?Posibil.Si Cristi e intr-un colt,pe jos,si are o cana in mana.Ne observa dar parca se face ca nu ne vede.Suntem chemati in cabinetul asistentelor.Cam prea aranjate si fardate.Cam prea indiferente.Fumeaza mult si rod seminte de zor.Ne explica situatia.e grav?E grav!Cu toate ca ar putea ies daca ar fi calm si ar face tratament acasa.Dar nimic nu va mai fi la fel.Nu va avea familie.Ani de seminar aruncati pe geamurile cu zabrele ale spitalului.Ar face rice pentru o tigara,toti or tigari,chit ca au fost sau nu fumatoi inainte.Nu am inteles niciodata de ce tigarile sunt atat de dorite i astfel de "institutii".
Si apare Cristi.Pare adormit,dar e de fapt efectul sedativelor.A fost indopat de medicamente.Stam sa-si manance cornurile iar in jurul lui bolnavii se uita ca vulturii.Se fura orice,de la paunuri la lame de ras si ceasuri.telefon mobil nu are nimeni.Sticla lui de suc e ravnita de multi.Apare unul de spune ca e pasare,altul spune ca ne asteapta si pe noi aceeasi soarta.Toti se plimba dintr-un capat in altul.Cristi plange,are un moment de lucidtate si apoi isi da ochii peste cap si scoate racnete de nerecunoscut.Totul depinde doar de ambitia lui,in rest nimeni nu il poate ajuta.Fiecare are povestea lui,parca ar vrea sa o spuna,dar efectul medicamentelor e amnezia.Temporara sau totala.mi-e dor de Cristi de dinainte.Putea sa fie preot.Alin,un coleg de-al sau,putea sa fie inginer,dar nu a terminat facultatea.Curand,va fi uitat acolo,ca o ciuma,ca un cancer pe care vrei sa-l tai cu lama.L-am imbratisat cu totii si am plecat fara sa privim inapoi.ne vom intoarce,cu siguranta,dar pana cand?Si pomana mortului e pana la 7 ani.Si totusi sunt blanzi,sunt ca niste copii pe care-i modeleaza doctorii cum vor cu medicamentele alea cu multe silabe.


Doamne,de ce?De ce nu altii?De ce el?